romanian wine art





Vinurile Salonului A&V


Arhiva


Vinul spumant - „şampania“


OChirita

Vinul şi religia în Evul Mediu

Ing. drd. Otilia CHIRIŢĂ

"Vinul este un emisar neserios: eu îl trimit în stomac şi el se duce la cap!" Judah ben Solomon Harizi (1170-1235)

Începuturile epocii medievale sunt marcate de căderea imperiului roman şi de valurile de invadatori care au cotropit spaţiul european. Mulţi dintre aceştia s-au creştinat şi şi-au însuşit din cultura, civilizaţia şi religia popoarelor cotropite. Mănăstirile şi abaţiile creştine, devenite centre de învăţămant şi educare, prin şcolile pe care le deţineau, au răspândit cunoştinte ale ştiinţelor agronomice, printre care şi cele legate de cultura viţei de vie (viticultură) şi tehnologiile de vinificaţie (oenologie).

După căderea imperiului roman, limba latina a rămas limba oficială în administraţie, politică şi, ulterior, în universităţile europene. Biserica creştină nu doar a rezistat acestei perioade, ba chiar şi-a amplificat puterea, perfecţionându-şi sistemul de organizare şi administraţie. Puterea pe care o capătă biserica în această perioadă, bucurându-se şi de protecţia regilor şi împăraţilor, va fi rareori încercată până la revoluţia franceză din 1789. Această putere, alături de numitorul comun, limba latină, a dus la răspândirea în toată Europa, şi de-a lungul secolelor, a cunoştinţelor dobândite de către călugări în mănăstiri.

În perioada evului mediu podgoriile sunt deja răspândite în întreaga Europa şi în Orientul Mijlociu. Regii şi nobilimea agreau vinurile produse de mănăstiri şi abaţii. Încă din secolul VI avem atestari documentare ce vorbesc despre mănăstiri cărora regii le-au dăruit podgorii în întreţinere, cele mai cunoscute fiind cele din regiunea Bourgogne a Franţei: abaţia Sf. Benignus, lângă Dijon, şi abaţia Bèze, care astăzi sunt cunoscutele centre viticole Gevrey, Vosne şi Beaune.

Unele dintre primele scrieri mănăstireşti cu trimitere la efectele benefice ale consumul moderat de vin le găsim în lucrarea Istoria francilor, scrisă de episcopul Grégoire de Tours (539-594). Aici întâlnim zeci de referiri şi recomandări referitoare la consumul de vin: „toată lumea bea vin... vinul este parte a dietei zilnice, deoarece apa nu este bună de băut”. Soldaţii şi oamenii de rând beau vin de calitate inferioară, lucru care nu s-a schimbat de-a lungul istoriei. În aceeaşi lucrare, autorul face o descriere a dealurilor din jurul Dijonului, ale căror podgorii erau recunoscute datorită obţinerii vinului de tip Falernum, vin moştenit de la romani şi încă foarte apreciat la peste 150 de ani de la căderea Romei.

Acelaşi Grégoire aminteşte şi de episcopul de Bordeaux, dar nu şi de vinurile de Bordeaux. Se pare ca acestea sunt mai noi, sau au fost mai puţin apreciate la începuturile lor, perioada lor de glorie fiind după invazia vikingilor, secolul al VIII-lea, când aceştia au descoperit vinul bordelez şi au început să-l exporte în Irlanda şi în ţările nordice. Valul invaziilor vikinge a fost resimţit în toată Europa, unde aceştia au dominat comerţul, inclusiv pe cel cu vin. Putem spune ca vikingii au fost primii dealeri ai vinurilor frantuzeşti. ei fiind recunoscuţi pentru comerţul cu vin de Bordeaux şi de Champagne în ţările nordice.

Perioada cruciadelor, începută odată cu anul 1096, reprezintă punct de referinţă în istoria băuturilor; în urma acestor acţiuni, cruciaţii au adus în Europa, din ţările arabe, tehnica de distilare a vinurilor. Arabii obţineau alcoolul prin distilarea vinului strict în scop medicinal. Adusă în Europa prin Italia de către cruciaţii întorşi acasă, această tehnică era folosită la început pentru obţinerea alcoolui necesar în medicină, datorită proprietatile sale antiseptice.

Ulterior, aceasta tehnică a dus la apariţia unei noi băuturi pe baza de vin şi anume a brandului, cuvânt de origine germană - gebrandtwein care înseamnă vin ars. Tehnologia de obţinere a acesteia se bazează pe diferenţa punctului de fierbere a alcoolului (78,4ºC) faţă de cea a apei (100ºC).

În anii 1300, regiunea Armagnac din Franţa devine recunoscută pentru calitatea deosebită a vinului ars produs. Teroir-ul Armagnac permite obţinerea unui alcool superior calitativ după doar una sau două distilări. Renumitul Cognac franţuzesc apare 3 secole mai târziu.

Calitatea vinurilor şi oportunităţile apărute odată cu comercializarea acestui produs au crescut în a doua parte a evului mediu, când a apărut şi s-a dezvoltat o mare parte din podgoriile frantuzeşti existente şi astăzi. Zonele Bourgogne, Bordeaux şi Côtes-du-Rhône s-au dezvoltat datorită independenţei mănăstirilor şi a concurenţei apărute între ele, lucru benefic ce a dus specializarea lor în producerea de vinuri de calitate. Din aceasta perioadă provin abaţiile Cîteaux, Pontigny, Clairvaux şi Morimond.

Ordinul cistercian, constituit de călugării mănăstirii benedictine Cîteaux la începutul secolului al XI lea, a avut un rol important în promovarea calităţii vinurilor în decursul istoriei. Abaţii ale ordinului cistercian s-au răspândit în toată Europa, din Portugalia în Rusia şi din Sicilia în Scoţia. Fanatici ai calităţii, posesori de resurse financiare şi înarmati cu rabdare şi putere, cistercienii, numiţi şi călugării albi, au produs un adevărat salt în viticultură şi vinificaţie. Ei sunt parinţii conceptelor de terroir şi cru. Analiza solului, a microclimatului şi a soiului a stat la baza introducerii de către cistercieni a soiului Char¬donnay în regiunea Chablis, zona recunoscută şi astăzi pentru originalitatea vinurile obţinute. Se spune ca vinurile nu au fost niciodată atât de bune până la apariţia ordinului cistercian.

Secolul al XIV-lea este caracterizat de pierderea credibilităţii papalităţii de la Roma, manifestată prin apariţia diverselor conflicte sociale datorate actelor de corupţie şi a stilului de viaţă opulent adoptat de înalţii prelaţi ai bisericii. Acest lucru a dus la schimbări dese la conducerea papalităţii şi chiar a schimbării domiciliului papal în Avignon, până în 1378. Lucru de altfel nu foarte surprinzator şi cu importanţă foarte mare în dezvoltarea podgoriei Châteauneuf-du-Pape.

Vinul de Champagne iese din anonimat abia în secolele XIV-XV, când au început să fie apreciate vinurile efervescente, acest lucru ducând la dezvoltarea zonei viticole Champagne şi a oraşului Reims. Dacă la început şampania era considerată ca fiind vinul săracilor, în scurt timp a ajuns preferata rangurilor înalte ale societăţii.

Recomadările bisericii pentru consumul zilnic moderat de vin în timpul mesei sunt susţinute de credinţa în efectele benefice pe care acesta le are asupra organismului: ameliorarea tractului intestinal, alungarea stărilor de depresie şi melancolie, efecte revigorante şi energizante generale asupra organismului.

După cum aţi observat, am vorbit aici mai mult despre istoria vinului franţuzesc şi a bisericii catolice de-a lungul evului mediu. Să nu credeţi că am uitat de vinurile de Italia şi Spania, sau a bisericii ortodoxe, care îşi au şi ele paginile lor în istoria umanităţii.

Pentru acestea, şi pentru alte vinuri europene apreciate în decursul istoriei ca un aliment benefic, avem câteva rânduri rezervate în numărul viitor al rubricii Vinul şi Sănătatea!